28 iunie și despre cum m-am заебит de divizarea moldovenilor

Astăzi, Partidul Liberal a rezervat Piața Marii Adunări Naționale, în ziua de 28 iunie, pentru 100 de ani înainte.

Dacă asta e schimbarea până la capăt, promisă, apoi huivoznaet, direct vorbind. Putem vorbi, cel puțin, despre o schizofrenie paranoidală în cazul de față. Eu am stat și m-am gândit, toți acești ani de activism, cum de făcut să unim societatea asta turbată și isterică, și am ajuns la concluzia că dacă aș avea cândva, eu, o oarecare putere legislativă și executivă, aș interzice absolut toate manifestațiile, indiferent de cauză, dată, istoricul zilei sau interese politice. (Nu vă faceți griji, n-am s-o am. Oamenilor ca mine le este interzis accesul acolo sus.) Deci, a ieșit o organizație sau un partid la manifestații? Pac, 5000 de mascați peste ei, uciganie, mai rău ca pe 7 aprilie 2009. De 4-5 ori repetând scenariul ăsta, toți se vor calma și le va trece pofta de ceartă și rățoială, iar 1 mai, 9 mai, 31 august, etc, etc, etc, ar fi zile lucrătoare. Ia-uite măi, abia leagă bieții moldoveni o propoziție corectă în limba română, dar pe 31 august toți sărbătoresc ziua ”limbii noastre”, chiar dacă pohui care limbă, important că e zi liberă și se poate de umflat gâlca. Fix așa și cu 28 iunie. Pentru ce să strângi 1000 de oameni în PMAN să fluture stegulețe, când poți să-i mobilizezi să facă curățenie în Valea Trandafirilor, de exemplu și chiar prin asta de comemorat 28 iunie, prin sădirea a 73 de copaci (73 de ani de la 28 iunie 1940), de ce nu? Într-un final, fiecare are dreptatea sa. Nu eu decid, pur și simplu-mi exprim opinia. 

Eu știu că 28 iunie e ziua ocupației sovietice, fix așa cum rusul știe că 28 iunie e ziua eliberării. N-ai să-l schimbi, nici pe el, nici părerea sa. Vă asigur! Așa că gata cu manifestațiile și cu bocetele, haideți să ne îndreptăm energia în altă direcție. Citim, lucrăm asupra noastră, ne informăm, ne educăm copiii în spirit patriotic și ne căutăm de treabă, că avem de scos o țară din căcat.

Noi avem aproape o lună, pe an, nemuncitoare, din cauza sărbătorilor și vacanțelor inventate, deci pierdem timp și bani aiurea, de dragul veselitului și bocitului degenerat ulterior în veselie. 

Mă abat de la subiectul inițial. În fine, 28 iunie este ziua ocupației sovietice și începutul celui de-al 2-lea calvar al Basarabiei, după 1812, iar datoria celor care cunosc acest lucru este țină minte și să transmită acest mesaj și copiiilor săi. Asta-i menirea noastră a românilor basarabeni, pentru următorii 100 de ani. Nu  bronarea PMAN, nu partidele politice și cu atât mai mult nu Uniunea Europeană sau cea Vamală. 

PS: Scuze de vocabularul necenzurat, dar nu că a ajuns cuțitul la os, dar a și intrat deja în el.

6/14/2013 | Citește mai mult

Cuvântul ”Românesc” rămâne, însă Crucea continuă să aparțină Mitropoliei Moldovei

foto: Unimedia/Cristina Aramă

Crucea de la Nisporeni, înălţată cu aproape doi ani în urmă pe una dintre cele mai înalte coline ale orașului, numită Dealul Zghihoaiei, continuă să provoace discuții aprinse.

Simbolul identităţii naţionale a devenit mărul discordiei din momentul în care a fost înstrăinată și transmisă într-un mod misterios în gestiunea Mitropoliei Moldovei, iar ulterior s-a decis înlăturarea cuvântului „Românesc” din denumirea oficială a monumentului, notează UNIMEDIA

Astăzi, 6 iunie, unul dintre promotorii proiectului, directorul postului de radio „Vocea Basarabiei”, Veaceslav Ţîbuleac și PS Petru, episcop de Ungheni şi Nisporeni au încercat să explice cursul evenimentelor. Potrivit celor doi, inițiatoarea proiectului, Maria Dohotaru din Oneşti, nu a fost prezentă la conferință pe motiv că ar fi fost amenințată la telefon.

„După sfințirea din data de 28 august 2011, această cruce a fost dată uitării de către slujitorii Mitropoliei Basarabiei. Ea nu era cinstită ca ceva sfânt și mântuitor, ci ca un loc de distracție și chefuieli. În toată această perioadă de timp împrejurul acestei cruci se făceau diferite petreceri. De aceea și am numit această cruce „Crucea Mântuirii Neamurilor”, adică a întregului neam omenesc și nu doar a neamului nostru, sau a celui slav sau grec. „Crucea Mântuirii Neamului” este o cruce a sobornicității și nu a naționalității. De asemenea, majoritatea localnicilor nu doreau să vină la cruce, deoarece spuneau că este Crucea Românească. Astfel, am decis să găsim o soluție”, a declarat PS Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni.

De asemenea, Episcopul a negat faptul că Veaceslav Țîbuleac ar fi comercializat acest complex Episcopiei de Ungheni și Nisporeni.

La conferință au participat și persoane care s-au declarat indignate de înstrăinarea edificiului și decizia de a elimina cuvântul „românesc” din denumire. „Mă simt jignit și scuipat în suflet, nu doar de faptul că a fost cedată Mitropoliei Moldovei, ci mai mult de faptul că Episcopia din Ungheni a resfințit-o și a scos cuvântul „românesc” din denumirea oficială. Acum, a rămas denumirea, pur și simplu, Crucea Mântuirii Neamului. Care neam?”, a spus bloggerul Dragoș Galbur. Aceeași opinie a fost împărtășită și de președintele Asociației cetățenilor români din Basarabia. Ultimul a menționat că se va adresa în instanța de judecată, dacă nu se vor lua măsuri concrete și nu se va reveni la denumirea inițială. „Vom solicita prejudicii morale de un milion de lei, care vor fi utilizați pentru construcția mănăstirii de la Nisporeni, a „Neamului Românesc””, a declarat sursa.

La final, în urma dezbaterilor din timpul conferinței de presă , PS Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni a subliniat că „nu totul este bătut în cuie”. Sursa a menționat că va fi elaborat un proiect prin care se va păstra denumirea „Crucii Neamului Românesc”. „Lasă să fie numită și Crucea Neamului Românesc. Avem un proiect care prevede să punem pe o placă cu denumirea pe care o doriți - Crucea Neamului Românesc”, a conchis sursa.

UNIMEDIA amintește că pe 28 august 2011, la Nisporeni, a avut loc inaugurarea Crucii Mântuirii Neamului Românesc, primul monument din Republica Moldova dedicat unităţii tuturor românilor. Ridicată pe cea mai înaltă culme de pe malul drept al Prutului, crucea, cu o înălţime de 35 de metri, a fost realizată după modelul celei de la Putna şi se află în vecinătatea Cimitirului Eroilor Români şi a Mănăstirii Vărzăreşti. Slujba de sfinţire a crucii a fost oficiată de un sobor de preoţi condus de Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi de Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcop al Huşilor. La eveniment au participat peste 1.000 de persoane din Republica Moldova şi România.

6/06/2013 | Citește mai mult

Veaceslav Țâbuleac și Crucea Mântuirii Neamului Românesc

Pe 28 august, 2011, la Nisporeni, a fost inaugurată Crucea Mântuirii Neamului Românesc, primul monument din Republica Moldova dedicat unităţilor românilor. Sfinţirea locaşului a fost oficiată de un sobor de preoți condus de înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei și de ÎPS Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor. Ei au transmis credincioşilor mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Inițiatori ai proiectului a fost familia Dohotaru, din Onești, iar însăși proiectul a fost derulat de postul de Radio Vocea Basarabiei şi Asociaţia Culturală Pro-Basarabia şi Bucovina, filiala Oneşti. Anume acestea au colectat fonduri pentru construcția și înălțarea Crucii, banii veninând, în mare parte, din România.

De ce scriu toate acestea? Fiindcă mă simt jignit și scuipat în suflet, și nu doar eu, de către directorul postului de radio Vocea Basarabiei, Veaceslav Țâbuleac, care, după ce și-a asumat întreținerea Crucii, recent, a ”cedat-o” Mitropoliei Moldovei, subordonate Patriarhiei Ruse. A cedat-o în ghelimele, pentru că din ce am aflat eu, a primit bani pentru așa zisa pomană. Nu cred că aș fi avut ceva împotrivă că a fost cedată Mitropoliei Moldovei, dacă Episcopia din Ungheni nu avea să o RESFINȚEASCĂ și să scoată cuvântul ”ROMÂNESC” din denumirea oficială a edificiului. Acum, a rămas denumirea, pur și simplu, Crucea Mântuirii Neamului. Care neam?

Totodată, acest pretins român, Veaceslav Ţâbuleac, directorul postului de radio Vocea Basarabiei, membru PLDM, a declarat că întreţinerea Crucii Mântuirii Neamului Românesc era prea costisitoare, de aceea a fost nevoit să o predea Episcopiei de Ungheni. Acuma na, serios? Dar unde s-a adresat dânsul după ajutor și i-a fost refuzat?! Putea să mi-o doneze mie personal, eu aveam să găsesc bani să o întrețin pentru 50 de ani înainte. Vorbesc foarte serios! Dar dânsul n-a făcut-o. N-a făcut-o, pentru că a primit bani ca s-o cedeze Mitropoliei Moldovei.

”Crucea niciodată nu a fost un simbol al românismului, pentru că cei mai mulţi bani au fost colectaţi de la oameni de afaceri şi nu de la cetăţenii simpli.”.

Cât tupeu trebuie să ai ca să declari așa ceva?! Eu posed listele celor care au donat bani pentru ridicarea edificiului. Majoritatea au donat ca cetățeni simpli, plus la toate, băbuțe și moșnegei, au donat cât au putut, 3 lei, 5 lei, 10 lei, etc, ca la urmă individul Țâbuleac să-i ignore și să procedeze în halul acesta. Nici măcar nu s-a consultat cu familia Dohotaru din Onești, inițiatorii proiectului. Nici măcar nu s-a consultat cu ”oamenii de afaceri” despre care vorbește. Nici măcar nu s-a consultat cu Mitropolia Basarabiei, care deține dreptul moral asupra acestei cruci. Perfid gest.

Anume pe 28 august, 2011, acest Țâbuleac spunea:”...astăzi, pe această frumoasă colină a Nisporenilor, se săvârşeşte una dintre cele mai semnificative zidiri creştine ale Domnului nostru Iisus Hristos din ultimele şapte decenii în Basarabia – Crucea Mântuirii Neamului Românesc”, ca deja în mai, 2013, să o doneze Episcopiei de Ungheni și să-i scoată cuvântul ”românesc” din denumire.

Trist este că Veaceslav Țâbuleac nici măcar nu este stresat deloc de faptul că a trădat și jignit o mulțime de oameni. Nici nu s-a rupt să facă lumină în cazul dat și să explice concret ce anume l-a făcut să doneze Crucea, Mitropoliei Moldovei. 

Și pentru că nu are pic de obraz, și pentru că e și cetățean român, eu, Dragoș Galbur, în calitate de cetățean al Republicii Moldova, în calitate de cetățean al României, și din partea celor care au donat bani pentru Crucea Mântuirii Neamului Românesc,  îi cer domnului Veaceslav Țâbuleac,ca până la finele lunii iunie, edificiul să fie retras din patronajul Mitropoliei Moldovei, în caz contrar, am pregătit deja, sesizarea și cererea către autoritățile române, dar și către președintele României, Traian Băsescu, de a-i RETRAGE CETĂȚENIA ROMÂNĂ domnului Veaceslav Țâbuleac, pentru acțiuni ce denotă lipsa de respect faţă de simbolurile naționale ale românilor de pretutindeni.

Sper ca domnul Țâbuleac să realizeze și să-și îndrepte greșeala făcută, aducând scuzele de rigoare.

5/31/2013 | Citește mai mult

Ultima scrisoare a Mareșalului Ion Antonescu către soția sa Maria

«Scumpa mea Rica,

Am stat cu capul sus şi fără teamă în faţa judecăţii, după cum stau şi-n faţa Justiţiei Supreme. Aşa să stai şi tu!

Nimeni în această ţară nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune, dezinteres, cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncă până la banul nostru, de la suflet la viaţa noastră, făra a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi. Judecata lui pătimaşă, de azi, nu ne înjoseşte şi nu ne atinge. Judecata lui de mâine va fi dreaptă şi ne va înălţa.

Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum şi viaţa mea, toata viaţa mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar. A ta, de asemenea, a fost înălţătoare. Împrejurările şi oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit cu atâta pasiune să-l facem ţării noastre. Suprema voinţă a decis altfel. «Am fost un învins», au fost şi alţii…, mulţi alţii. După dreapta judecată, istoria i-a pus la locul lor. Ne va pune şi pe noi. Popoarele în toate timpurile şi peste tot au fost ingrate. Nu regret nimic şi nu regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâiere, la nedreptate cu iertare.

Ultima mea dorinţă e să trăieşti. Retrage-te într-o mănăstire. Acolo vei găsi liniştea necesară sufletului şi bucata de pâine care azi nu o mai poţi plăti. Am să rog să fiu îngropat lângă ai mei, care mi-au fost străbuni şi călăuzitori, acolo la Iancu Nou. Voi fi între cei cu care am copilărit şi cu care am cunoscut şi durerile şi lipsurile. Împrejurările ne-au îndepărtat viaţa de ei, dar sufletul meu nu-i va uita niciodată. Poate vei gândi că tot acolo lângă mine trebuie să fie şi ultimul tău locaş. Scoborând în mormânt, eu azi, tu mâine, ne vom înălţa, sunt sigur, acolo unde va fi singura şi dreapta răsplată.

Te strâng în braţele mele cu căldură. Te îmbrăţisez cu dragoste.

Nici o lacrimă!

Ion.»

5/26/2013 | Citește mai mult

Redescoperă Bălți: Liceul Teoretic pentru fete ”Domnița Ileana”

Clădirea Liceului Teoretic pentru fete „Domnița Ileana” (în prezent sediul Rectoratului Universității de Stat din Bălți, ”Alecu Russo”; Blocul I)  a fost finalizată în 1936, după proiectul arhitectei Etti-Rosa Spirer. 

Clădirea este amplasată la colţul obtuz al cartierului format de strada - Regina Maria şi strada Puşkin. 

Blocul liceului pentru fete "Domniţa Ileana", a fost construit în stilul neo-românesc cu elemente puternice a stilului modernist şi constructivist. Clădirea este construită în două etaje, are structură planimetrică obişnuită pentru şcoli cu clase amplasate de o parte a coridoarelor lungi şi luminate din abundenţă de lumina solară, cu internate la subsol sau la ultimul etaj. Aspectul lor exterior este individualizat prin detalii şi combinaţii volumetrice specifice curentelor stilistice contemporane.

Elevele Școlii de fete ”Domnița Ileana” în pauza de masă

Trecut și prezent.

5/23/2013 | Citește mai mult

Redescoperă Bălți: Casa Bodescu

Casa Bodescu, în prezent sediul Oficiului Stării Civile, este o clădire de importanță arhitecturală și istorică din Bălți. A fost construită pe teritoriul conacului urban al ultimilor proprietari ai Bălților. Casa este ridicată la începutul secolului al XX-lea, când orașul Bălți, prin relații de mariaj, intră în proprietatea moșierului Bodescu, consilier imperial. Inițial casa avea doar un singur nivel. După decesul capului de familie, clădirea este scoasă în vânzare și cumpărate de administrația orașului în 1914. Până la 1918 în această clădire s-a aflat zemstva orașului. La 3 martie 1918 aici a fost votată Unirea cu România, de altfel, Bălțiul fiind primul oraș din Basarabia, care a votat pentru reîntregirea Țării. În perioada interbelică clădirea a servit drept local prefecturii județului Bălți.

A fost cea mai arătoasă casă din oraș, construită în mijlocul grădinii conacului. În 1934, Etti-Rosa Spirer realizează proiecului de „Amplificare a Casei Bodescu pentru sediul Prefecturii”. Clădirii cu un nivel i s-a mai adăugat un etaj și îi este schimbat planul. Intrarea principală este accentuată prin 6 coloane în stil ionic, pe care se sprijină balconul de la etajul doi. Astăzi este considerată una dintre cele mai frumoase clădiri din Bălți. În perioada sovietică aici s-a aflat Palatul pionerilor.

Cândva Prefectura Județului Bălți, astăzi Oficiul Stării Civile

Eu, până astăzi, știam că-i Oficiul Stării Civile, știam că aici a fost Casa Zemstvei, apoi Prefectura județului Bălți, dar habar nu aveam, că în realitate, edificiul se numește Casa Bodescu. Uite așa, redescoper Bălțiul.

5/22/2013 | Citește mai mult

Redescoperă Bălți: Episcopia de Bălți și Fălești

A doua zi de Redescoperă Bălți continuă. Astăzi, orașul Bălți împlinește 592 de ani de la prima atestare documentară. Tot astăzi, voi scrie despre una dintre cele mai frumoase clădiri din Bălți și chiar din Republica Moldova și anume despre fosta Episcopie a Hotinului, în prezent, Episcopia de Bălți și Fălești.

Istoria episcopiei începe încă din perioada interbelică, atunci cînd în cadrul mitropoliei Basarabiei a fost înfiinţată Episcopia Hotinului cu reşedinţa la Bălţi, ce avea sub ordine lăcaşurile religioase din județele Hotin, Bălţi şi Soroca.

Prima proiectare a cladirii a fost gândită de către arhitectul bucureştean Adrian Gabrielescu care a primit 50.000 lei româneşti pentru crearea reşedinţei eparhiale.

Ctitorul reşedinţei episcopale, preasfinţitul Visarion Puiu, episcopul Hotinului, şi-a dorit o construcţie grandioasă în cadrul căreia să predomine motivaţia religioasă.

Fosta episcopie construită în 1934, aparținea Mitropoliei Basarabiei, iar pe timpul sovietic aici îşi avea sediul întreprinderea "Selecţia". Astăzi deja, episcopia aparține Mitropoliei Moldovei (subordonată patriarhiei ruse).

Lucrările de construcţie a reşedinţei eparhiale şi a locuinţelor monahilor au început în 1924. Faţada clădirii a fost gîndită în stil românesc. După o lungă perioadă de sistare a lucrărilor, construcţia a fost reluată de adepţii stilului neoromânesc şi funcţionalist, care au restrâns edificiul în plan, părţile laterale nefolosite fiind transformate în terase. În centru, ridicat pe un soclu înalt, care ascunde vechile construcţii, se înalţă palatul cu parter şi etaj, cu o compoziţie asimetrică pitorească, cu acoperişuri în două pante repezi, cu învelitoare din ţiglă şi smalţ verde. Faţadele, soluţionate în spiritul stilului neoromânesc, sunt împodobite cu panouri din stuc, amplasate în jurul golurilor ferestrelor şi uşilor, sub cornişă, la balcon şi logii. Soluţionarea artistică a edificiului aminteşte de monumentele de arhitectură brâncovenească.

În colţul clădirii se află un turn, care adăposteşte în interiorul său, la parter, o oranjerie şi o capelă. Odăile palatului, 33 la număr, sunt grupate în jurul unui hol central, care la parter, în caz de necesitate, putea fi inclus într-un spaţiu unitar cu încăperile de destinaţie oficială, iar la etaj putea primi o lumină naturală prin plafonul de sticlă. Încăperile palatului au fost decorate cu detalii din lemn de specii preţioase, cu obiecte de lux, cum ar fi instalaţiile de iluminare interioară din sticlă de Veneţia. Mobilierul purta monogramele incizate a primului comanditar al acestui edificiu - "VP".

1. Episcopia, atunci și astăzi.

2. Porțile de intrare în ograda Episcopiei, atunci și astăzi.

 

Pe 24 noiembrie 1932, clădirea a fost sfinţită de căre viitorul ei găzdaş, episcopul Visarion Puiu. Reşedinţa eparhială a mai adăpostit şi alţi episcopi.

Edificiul este ocrotit de către stat şi are importanţă atât istorică cât şi artistică. Reşedinţa eparhială este în stare bună de conservare şi a fost restaurată în anii '90. Clădirea rămîne şi până astăzi un exemplu frumos al arhitecturii civile interbelice, înfruntând cu stoicism construcţiile sovetice şi moderne, ce au apărut în jurui ei.

Câteva imagini vechi dinăuntrul Episcopiei Hotinului:

5/22/2013 | Citește mai mult

Redescoperă Bălți: Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena

Astăzi, calendarul ortodox și greco-catolic îi sărbătorește pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, de aceea, dintre multele puncte vizitate, acum voi scrie anume despre Catedrala episcopală Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți.

Catedrala episcopală Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți a fost ridicată între anii 1924 – 1934 prin voința și insistența preasfințitului Visarion Puiu, primul episcop al Eparhiei Hotinului cu reședința la Bălți. Însăși construcția acestei catedrale ne demonstrează că ctitorul ei, episcopul Visarion Puiu n-a urmărit scopul ridicării doar a unui lăcaș sfânt de închinăciune, ci și a unei opere de artă și de puternică afirmare a neamului românesc în această margine de țară. Actualmente, catedrala are statutul de monument istoric și arhitectural.

Lucrările la catedrală încep în primăvara anului 1925 și decurg foarte anevoios din lipsa banilor. În 1933 comitetul hotărăște ca devizele și planurile de interior să fie executate de serviciul tehnic condus de arhitectul Andrei Ivanov. Timpul a făcut să se șteargă din memoria bălțenilor numele celor care au participat la construcția catedralei. Ornamentul catedralei este făcut de către Franț Rill din București; catapeteasma - I. Babic (București); pictura - D. Norocea (Curtea de Argeș) și Wodok (București); scaunele arhierești, stranele și ușile catedralei - sculptorul Dumitrescu (București), pardoseala - firma Schmidgen (București); iar instalația electrică Silvestru Vatrici din Bălți.

La 2 iunie 1935, în ziua inaugurării Catedralei, la stația Pământeni din Bălți, a sosit trenul cu Majestatea Sa Regele Carol al II-lea al României și cu prințul moștenitor Mihai. De la gara de tren până la catedrală a fost așternut un lung covor roșu, pentru oaspeții deosebiți, iar toată lumea prezentă la ceremonie era îmbrăcată în straie naționale sau haine albe de sărbătoare.

Pe timpul regimului sovietic, edificiul catedralei a fost folosit ca depozit, iar din 1961 aici își avea sediul Muzeul de Istorie și Etnografie. Astfel, unele obiecte prețioase, de valoare spirituală și istorică din interiorul catedralei au fost pierdute, altele, însă totuși s-au păstrat. Doamna Tamara Dubai, custode la muzeu în anii '60, a salvat câteva icoane, ce erau lăsate să zacă afară. O familie de militari care locuia vis-a-vis de catedrală le foloseau pentru a face foc la sobă.

Astăzi, catedrala aparține Mitropoliei Moldovei, iar aici își duce slujbele ÎPS Marchel, episcop de Bălți și Fălești.

Cred că e de prisos să comentez mai departe...

FOTO: Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena, după inaugurare și astăzi.

5/21/2013 | Citește mai mult