Cincizeci de fețe ale lui Usatîi și Dodon

Publicat de Dragoș Galbur la 16 mai 2016

Pentru început privim atent această poză luminoasă și plină de zâmbete.

Îi vedem pe fidelii ostași ai Kremlinului, Renato Usatîi și Igor Dodon, în compania ES Ambasadorul SUA în Republica Moldova, James D. Pettit și ES Ambsadorul Rusiei în Republica Moldova, Farid Muhametșin. Unde? Atenție! La recepția petrecută în cinstea Zilei Uniunii Europene, care a avut loc pe 12 mai, la Leogrand Radisson Blu. 

Pornind de la perfiditatea lui Usatîi și Dodon, ca oameni, dar și ca personaje politice, constatăm o ambianță absolut prietenoasă între cei doi. Chiar dacă inițial aceștia s-au declarat aliați în politică, apelând la retoricile antieuropene pentru a-și tâmpi electoratul până la capăt, aceștia, în ultima perioadă, nu au ezitat să se înțepe, ba chiar să se înjure unul pe celălalt. Era o vreme că Usatîi l-a amenințat chiar cu moartea pe Dodon. Ei bine, după ce s-au acuzat reciproc de sclavagism politic la curtea domnească, se pare că Usatîi și Dodon s-au dovedit a fi unioniști. În sens că-i unește treuca comună pe ambii. Cea de la Moscova.

Și lăsând la o parte bâdloelectoratul prostit cu inexistenta Uniune Vamală, aceștia au decis să facă un pas în civilizație, afișându-se la recepția dedicată Zilei Uniunii Europene, printre numeroase personalități pro-europene. Fac pariu că până și hainele pe care le poartă sunt făcute undeva în Europa. Deci ipocrizie totală.

Și dacă domnul Grey avea 50 de umbre, cu aluzie la scenele erotice explicite în combinație cu elementele practicii sexuale care implică robia, dominarea și sadism masochismul, Dodon și Usatîi au 50 de fețe, care implică aceleași practici ca și ale domnului Grey. Posibil inclusiv și practicile sexuale. Văd că Usatîi e atras de Dodoni, în general. 




16 mai - zi de doliu național în Basarabia


Astăzi este o zi neagră în istoria Basarabiei, o zi a nedreptății. La data de 16 mai, 1812 a fost semnată Pacea de la București prin care se încheia războiul ruso-turc (1806-1812), un act care prevedea ca Basarabia să fie anexată Imperiului Rus.

În cadrul Tratatului de la București, rușii au înaintat propuneri de pace negociate încă din octombrie 1811 la Giurgiu, după înfrângerea armatelor otomane la Ruse și Slobozia. Propunerile țariste prevedeau ca "principatele Moldova, Valahia Mare și Mică și Basarabia" să se alipească "pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor", specificându-se că "fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii".

Pe noi nu ne-au întrebat, vrem noi, nu vrem, pur și simplu ne-au furat, iar cel mai strașnic lucru este că odată cu ”alipirea” Basarabiei la Imperiul Rus, a început marea deznaționalizare și rusificare a populației dintre Nistru și Prut, care continuă și în zilele noastre. Iar pe lângă întreg genocidul etno-cultural, Imperiul Rus, a mai avut și marea grijă să populeze Basarabia cu evrei, căci evreii pricepeau în esență toate modalitățile de administrare socială.

Mai jos vă prezint câteva statistici din cartea maestrului Paul Goma, ”Săptămâna roșie”:

La 1810 in “Moldova dintre Prut si Nistru” existau 327.199 locuitori din care straini sub 5% (evrei: “o cifra nesemnificativa, in jur de 1%”, cca 3000 persoane).

Se stie insa ca “multa lume” trecuse pe malul drept al Prutului, mai cu seama taranii (mii de familii), fugind de spaima serbiei rusesti, cea care ii prefacea pe oameni in... suflete.

Din cifrele aflate la dispozitie, fiind vorba despre Evreii in Basarabia, le voi da doar pe cele indicand «mersul» lor in comparatie cu populatia totala a noii gubernii rusesti si cu a indigenilor:

Statistica ruseasca din 1817:
(de Legea Colonizarii din iunie 1812 trecusera cinci (5) ani, interval in care intrase in «Bessarabia» un numar considerabil de evrei lipsiti de drepturi, persecutati, masacrati, «pogromizati», in Galitia si in Ucraina):
Total: 482.630 locuitori
Romani: 419.240, adica 85% (deci, straini: 15%)
Evrei: 19.130 (3.000 in 1810, 1%), adica 4.2% in 1817

Statistica ruseasca («Zasciuk»), tiparita in 1862:
Total: 914.679 locuitori
“Moldoveni” (!): 600.000, adica 66.4% (straini 23%)
Evrei: 95.927 (3.000 in 1810, 1%), adica 9.56% in 1862

Statistica ruseasca din 1862:
Total: 1.003.499 locuitori
«Moldoveni»: 515.927, adica 51.44% (straini 48%)
Evrei: 95.927 (3.000 in 1810, 1%), adica 9.56% in 1862

Statistica ruseasca din 1897:
Total: 1.935.412 locuitori
«Moldoveni»: 920.919, adica 47.58% (straini peste 52%)
Evrei: 228.168 (3.000 in 1810, 1%), adica 11.79% in 1897

In 87 ani, numarul «moldovenilor» crescuse de 3 ori, numarul evreilor de 75 ori.

Dupa statistica din 1919 rezulta ca in 109 ani (1810-1919) populatia evreiasca din Basarabia crescuse de 89 ori, ajungand la 267.000 persoane.

De adaugat si urmatoarele informatii din 1897:
- In mediu urban traiau 14% dintre moldovenii bastinasi
- Stiutori de carte, moldoveni: barbati 10.5%, femei 1.3%
- Stiutori de carte, germani: barbati 63.5%, femei 62.9%
- Stiutori de carte, evrei: barbati 49.6%, femei 21.6%

Mai analfabeti decat moldovenii erau tiganii: 0.3%...
Rezultat «culturalizator» al unui secol de ocupatie ruseasca.

Statistica sovietica («Krupenski», Paris), 1920:
Total: 2.973.750 locuitori
«Moldoveni» (!): 48.2%
«Romani» (!): 21.0% (=69.2% ; straini 30%)
Evrei: 9.0% = cca 260.000 (3.000 in 1810, 1%)

Statistica romaneasca din 1931:
Total: 2.864.402 locuitori
Romani: 1.610.757
Evrei: 204.858

Statistica romaneasca din 1939
proportia populatiei evreiesti in cateva orase din nord-estul tarii:
Balti 46.6%
Hotin 37.7%
Chisinau 36%
Calarasi-Targ 76%
Orhei 41.9%
Soroca 36.3%
Cernauti 38.8%
Radauti 33.6%
Vijnita 70.02%
Sighet 38.9%»


Bine că data de 9 mai, adevărații ”moldoveni” știu să o comemoreze, iar una dintre cele mai negre dăți din istoria poporului nostru este obraznic dată uitării. Ce să mai vorbim, sunt sigur că 99% dintre moldoveni habar nu au despre semnificația acestei zile, pentru că în școli, din păcate, nu se predă așa ceva ori nu se atrage atenție deloc asupra acestei zile semnificative de 16 mai. Am ajuns, ca popor, să ne mândrim cu străine istorii, cu păgâne sărbători, iar ce-i al nostru nu contează. 

Cum spunea marele istoric Alexandru Xenopol: „Răpirea Basarabiei ar fi trebuit să înveţe pe români un lucrul: că dacă există vreun pericol pentru existenţa lor ca naţiune, acesta va veni de la nord; dacă este vreun element adevărat duşman al elementului român, este acel rusesc, care nu din întâmplare, din neîngrijire pune în pericol existenţa noastră, ci lucrează cu conştiinţă la distrugerea ei. Acest pericol l-au simţit toţi românii acei ce şi-au iubit într-adevăr poporul şi care au binemeritat de patria lor. Toată dezvoltarea noastră naţională este datorită luptei neîmpăcate în contra acestui element cotropitor, luptă în mare parte susţinută cu ajutorul apusului. În asemenea împrejurări, a face politică rusească este a da noi înşine arma în mîinile ucigaşului, este a trăda interesele cele mai sfinte ale cauzei române.”

Mai jos o serie de articole, despre 16 mai 1812, pe care le recomad spre citire:

Panglica Sf. Gheorghe NU are nicio legătură cu victoria URSS în al II-lea Război Mondial

Publicat de Dragoș Galbur la 9 mai 2016

Faptul că întreaga societate rusească, de la boschetar la președinte, în toiul zilei de 9 mai, denumită și ”Ziua Victoriei”, începe a purta panglica, binecuvântată de biserica ortodoxă rusă ca panglica Sfântului Gheorghe, nu mai uimește deja pe nimeni. Chiar și veteranii celui de-al Doilea Război Mondial au căzut în această plasă, iar nepoții acestora, atârnă aceste panglici, ale Sf. Gheorghe, deja pe unde pică, fără ca măcar să se intereseze de istoria lor. 


În general, panglica Sf. Gheorghe NU ARE NICIO LEGĂTURĂ cu victoria URSS în al Doilea Război Mondial sau cu ordinele sovietice în general, din motiv că ea se agăța la medalia Ordinului Sfântului Gheorghe, cu care, oficial, se decorau ofițerii și nu doar, în timpul Rusiei Țariste. Abia în 2005, această panglică a fost, hai să zicem, reinventată și pusă în circulație de către asociația de presă RIA Novosti și o asociația studențească. Iar în timpul războiului, în URSS, începând cu 1943, se decorau cu Ordinul Gloriei, la care era agățată panglica Gărzii (Гвардейская), care se aseamănă mult cu panglica Sf. Gheorghe, însă totuși are deosebiri, chiar și specialiștii ruși în heraldică declarând acest lucru. Apoi, în 1945, panglica Гвардейская din nou a fost agățată, de data aceasta la medalia dedicată victoriei URSS asupra Germaniei naziste. Cea mai mare și vizibilă deosebire dintre panglica Gărzii și cea a Sf. Gheorghe este că cea de-a 2-a este de fapt galben-neagră, iar cea a Gărzii, negru-oranj. Deci, nicidecum ceea ce vedem astăzi prin tot spațiul post-sovietic, inclusiv în Moldova, nu poate fi numită panglica Sfântului Gheorghe.

Generalul Andrei Vlasov

Panglica Sfântului Gheorghe se atribuie celor învinși în cel de-al Doilea Război Mondial, în special Comitetului pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei, creat de Adolf Hitler și prezidat de Andrei Vlasov și Armatei Ruse de Eliberare – ROA (Russkaia Osvoboditelnaia Armia), conduse de același Vlasov. Se atribuie din simplu motiv că din aceste structuri militare făceau parte mai mulți ofițeri, cavaleri ai Ordinului Sfântul Gheorghe, ca de exemplu: un mare dușman al URSS, generalul Petr Krasnov, conducător al detașamentului de cazaci care lupta pentru al 3-lea Reich, fiind un general alb, adica încă de pe timpul Imperiului Rus; apoi gruppenführer-ul SS, Andrei Șcuro; gruppenführer-ul SS, Rudolf Bangherski; generalul-maior Andrei Turcul, comandant al Forțelor Armate a Comitetului pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei și alții. Cu toții mari opozanți ai regimului comunist și toți decorați cu ordinul Sfântului Gheorghe, respectiv purtând și panglica acestuia.

Dar haideți să vedem ce zice Wikipedia, care ne dă 2 pagini diferite la același subiect, despre această panglică.

1.
1. În primul caz Wikipedia menționează că panglica Sf. Gheorghe, de astăzi, este de fapt mai mult o panglică a Gărzii, datorită faptului că are culoare oranj și nu galbenă.

2.
2. În al doilea caz, aceeași Wikipedia, ne arată că panglica Sf. Gheorghe arată de fapt altfel.


Deci panglica respectivă creează o stare de confuzie totală, atât și pentru cei care o poartă, cât și pentru noi, cei care o respingem, pentru că nu are nicio legătură cu istoria noastră.

În concluzie, este necesar să știm două lucruri, că panglica Sfântului Gheorghe se referă la Armata Albă, la Rusia țaristă și la armata lui Vlasov (care a luptat de partea naziștilor), iar panglica Gărzii (Gvardeiskaia) se referă la Armata Roșie, sovietică.

și bonus la postare: 

7 aprilie - Ziua Mondială a Sănătății

Publicat de Dragoș Galbur la 7 aprilie 2016




Prieteni, astăzi este Ziua Mondială a Sănătății. Anul acesta, ziua e dedicată luptei împotriva diabetului.

Hai să vă povestesc cum am vrut, încă student fiind, să implementez măsurarea glicemiei în sânge, obligatorie în cabinetele stomatologice. De ce? Pentru că oamenii merg la stomatolog mult mai des decât la endocrinolog. De fapt, la endocrinolog oamenii ajung deja când au diabet într-un stadiu, să zicem, mai avansat. De aceea, m-am gândit eu că ar fi bine ca diabetul să fie depistat în stadiu precoce. Vine omul la stomatolog, pac, dă o picăturică de sânge și află în câteva secunde nivelul zahărului în sânge. Eventual, află dacă are diabet.

Toate bune și frumoase, am făcut rost și de glucometru, m-am gândit și la mecanismul de includere a prețului analizei în prețul final, doar un singur lucru n-am luat în calcul. Pacientului, înainte de merge la stomatolog, i se recomandă să mănânce bine! Pe când, glicemia se măsoară pe nemâncate. Da, este și măsurare glicemiei post-prandial, însă se face la 2 ore după mâncare, ceea ce dă peste cap aspectele tehnice ale stomatologiei.

În fine, am renunțat la apucăturile inovative. Deși rămân la poziția că stomatologii ar trebui să includă opțional aceste test, pentru pacienții primari, care vin la o simplă consultație, pe nemâncate, bunăoară.

În Republica Moldova, morbiditatea prin diabet zaharat a crescut cu 1,5 ori în ultimii 10 ani, în 2014 fiind înregistraţi cca. 83 884 bolnavi.

Un lucru vă recomand, ba chiar vă rog - găsiți jumătate de oră liberă și mergeți la medic să vă măsurați nivelul glicemiei în sânge. Nici nu știți cum acea jumătate de oră vă poate fi decisivă pentru soarta Dvs.

Sănătate!

Maiorul responsabil de evadarea lui Baghirov, numit vicedirector la SIS

Publicat de Dragoș Galbur la 17 martie 2016



În urmă cu 4 ani scriam o postare, care s-a bucurat de un interes sporit din partea societății, despre faptul că președintele Nicolae Timofti, l-a decorat pe ofițerul, responsabil de evadarea lui Baghirov, cu medalia ”Meritul Militar”. Este vorba despre maiorul Serviciului de Informații și Securitate, Alexandru Balan, care astăzi, mai nou, a devenit vicedirector SIS, prin decretul semnat de același Nicolae Timofti.

Cetățeanul rus, Eduard Baghirov, a fost arestat în cadrul dosarului ”7 aprilie 2009”, fiind acuzat conform art. 285, al Codului Penal, de organizarea și conducerea dezordinilor în masă. Fiind reținut și monitorizat de către SIS, acesta, într-un final, a izbutit să fugă din țară. Personal, nu-mi vine să cred că a făcut-o fără ajutorul sau consimțământul celor de la SIS. Responsabil de monitorizarea lui Baghirov, a fost maiorul Alexandru Balan, care necătând la faptul că a fost declarat vinovat pentru evadarea deținutului, astăzi a ajuns vicedirector la Serviciul de Informații și Securitate. Același Balan s-a ocupat de anchetarea și interogarea mai multor tineri, participanți la evenimentele din aprilie 2009, încercând să creeze o conexiune între aceștia, Baghirov și comunistul Mark Tkaciuk.

Preşedintele Comisiei de anchetă a Parlamentului privind elucidarea circumstanţelor evadării bloggerului rus Eduard Baghirov, Alexandru Cimbriciuc, care a depistat încălcări ale legislaţiei în vigoare la stabilirea arestului la domiciliu, infracţiunile SIS şi PG pentru prevenirea evadării şi încălcarea regulilor de escortare a acestuia. Tot el a mai precizat că vinovaţi de încălcarea regulilor de escortă este ofiţerul SIS, Alexandru Balan şi membrii detaşamentului cu destinaţie specială al SIS.

Так и живём.

Puterea e în sănătate, dragă Renato!

Publicat de Dragoș Galbur la 24 februarie 2016



Scriam zilele trecute, pe facebook, despre faptul că alcoolul, țigara, dezmățul culinar, pudra magică și alte vicii plăcute, sunt, pentru diabetul zaharat, ca benzina pe foc. Și toată această situație devine cu atât mai complicată, cu cât răspunzi, practic, de modul de trai a 100.000 de oameni. Din punct de vedere medical, fiecare om are dreptul la boala sa, și da, ține de intimitatea sa, dar până în momentul când boala de care suferă acel om, îi afectează și pe alții.

Renato Usatîi a recunoscut încă de anul trecut că suferă de o boală, dar nu a precizat de care. Are diabet zaharat, într-un stadiu deja avansat, fapt care i-a creat complicații tiroidiene, retinopatie diabetică, probleme dentare și i-a sporit gradul de obezitate. Da, știu, sunt problemele lui, însă sunt și problemele noastre, ale bălțenilor, care trebuie să cunoaștem că diabetul zaharat în stadiu avansat afectează nemijlocit, prin complicații, și starea psiho-emoțională a pacientului. Faptul că s-a operat la retină, la Moscova, toamna trecută, și faptul că și-a pus implanți dentari în Germania, nu-i mare treabă, în principiu, însă pe mine mă îngrijorează manifestările sale comportamentale. Nivelul înalt de agresivitate, veșnica paranoie că cineva îi vrea răul, frustrările de diversă natură – toate acestea le găsim la Renato Usatîi, dar și în cărțile de profil, care descriu complicațiile psiho-emoționale ale diabetului zaharat. 

În asemenea caz, îmi cer scuze, dar locul bolnavilor e la spital, nu în primărie. În moment ce-ți asumi să conduci un oraș atât de mare ca Bălțiul, te asiguri mai întâi că vei avea puterea și sănătatea necesară ca să te isprăvești cu provocările pe care le vei avea. În linii generale, diabetul nu este o dizabilitate, ci mai mult un mod de viață, unul un pic mai neobișnuit și mai corect. Și atunci când îți bagi piciorul în modul corect de viață pe care ți-l impune maladia de care suferi, boala devine un handicap, iar nouă, bălțenilor, pe lângă numeroasele probleme cotidiene, numai un primar handicapat ne lipsea!

Și când te gândești câte doze de insulină puteau fi procurate din cei 250.000$ pierduți în cazinoul din MallDova de către domnul primar de Bălți, te apucă jalea. Dar nu-i nimic, robinetul cu bani, de la Moscova, e mereu deschis.

Puterea e în adevăr, deci poftim adevărul.